Aparatul Holter EKG este un dispozitiv care inregistreaza in mod continuu, timp de 24 h-48 h,  activitatea electrica a inimii, oferind informatii despre functionarea inimii pe parcursul unei zile normale, atat in conditii de repaus cat si in conditii de stress si efort fizic.

In ce consta examinarea Holter EKG?

Pe toracele pacientului se lipesc 5-10 electrozi (mici discuri adezive de plastic) care se conecteaza  prin intermediul unor cabluri la aparatul de monitorizare Holter EKG, aparat de mici dimensiuni (50-100 g) care este purtat intr-o husa speciala in jurul taliei sau agatat de gat. Cat timp este purtat , monitorul va inregistra permanent activitatea electrica a inimii. Dupa 1 -2  zile aparatul este returnat medicului care va studia inregistrarea efectuata si va vedea daca exista tulburari de ritm cardiac.

Precautii

Cat timp este purtat aparatul Holter trebuie evitate zonele cu voltaj inalt, detectoarele de metale, dispozitivele magnetice, paturile sau pernele electrice. Desi unele aparate sunt rezistente la apa, este preferabil sa se evite contactul dispozitivului cu apa.

Pregatirea pentru test

Indepartarea parului in exces de la nivelul toracelui este singura masura necesara pentru a avea o inregistrare de buna calitate, care sa permita un diagnostic exact al aritmiei. Majoritatea aparatelor de ultima generatie dispun de butoane care pot fi activate de pacient in cazul  aparitiei simptomelor, putandu-se face astfel conexiunea intre acuzele pacientului si anumite tulburari de ritm sau conducere cardiaca. In timpul monitorizarii Holter EKG pacientul isi va desfasura activitatea lui obisnuita sau , in anumite cazuri, actiunile cunoscute ca declansand acuzele pacientului.

Cand este necesara monitorizarea Holter EKG?

Examinarea este indicata pentru diagnosticarea tulburarilor de ritm si conducere intermitente, care nu sunt surprinse pe electrocardiograma obisnuita de repaus, si care se pot manifesta prin palpitatii, sincope (pierderi de cunostinta), stari presincopale. In functie de rezultat se va decide atitudinea terapeutica (fara medicatie, medicatie antiaritmica, implantarea de stimulator cardiac, ablatii, implant de defibrilator cardiac). Deasemenea este necesara in cazul anumitor boli cardiace cu risc crescut de aritmii ce pot pune in pericol viata pacientului (cardiomiopatii, postinfarct miocardic), la cei ce urmeaza un tratament antiaritmic, pentru evaluarea eficientei si  efectelor secundare ale acestuia, precum si pentru diagnosticarea ischemiei silentioase (ingustarea vaselor de sange de la inima care determina modificari electrocardiografice dar nu produce durere).